O zi!

Acel moment când o simplă dată în calendar îți amintește că în interiorul tău zace, poate uitat de multă vreme, un suflet de copil. Te trezești și printre gândurile și responsabilitățile pe care le ai, te gândești să lași în urmă omul cel mare și să-l iei pe cel mic, naiv; să dedici această zi sinelui tău mai mic. 

La urma urmei, în anumite circumstanțe, cu toții devenim copii, sau cel puțin, ne comportăm ca atare. Petele de culoare aduse de zâmbetul unui copil pot însenina ziua unui adult copleșit de griji. Poate că ar fi momentul să fim mai mult copii și mai puțin adulți care uită să trăiască, în încercarea lor de a-și crea un mod de viață. 

Seara, când punem capul pe pernă, nu grijile sunt cele care ne dau liniștea și nu datorită lor dormim mai bine, ci ”dezbrăcându-ne” de eul matur care își umple timpul și capul cu griji și se frământă pentru cele mai mărunte lucruri.

Nu este rău să fii responsabil, dar totul are o limită. Atunci când ne facem ca hobby îngrijorarea, nu putem avea liniște și vom vedea peste mult timp, că multe evenimente și lucruri cu adevărat importante au trecut pe lângă noi fără să ne dăm seama. Atunci poate, cu adevărat, vom cunoaște regretul în toată ”splendoarea” sa!

Până atunci, amintește-ți de copilul din tine! Mai scoate-l la plimbare din când în când!

Bucuria va fi mare!

Ai grijă! 

Advertisements