Exploring the Hidden Slang

What is SLANG? It’s not so hard to identify it, yet for someone who doesn’t read or knows much, a simple unknown word may sound like one.

In the Dictionary we may find the word: SLANG = as being a type of language consisting of words and phrases that are regarded as very informal. They are more common in speech than in writing and are typically restricted to a particular context or group of people. At its first usage, the word SLANG referred to the vocabulary of “low or disreputable” people. Only in the 19th Century it stopped being connected to that kind of people, so it started to be used below the standard educated people.  

Though the origin of the word is uncertain, it seems to be connected with the thieves’ cant (it was a secret language (a cant or cryptolect) which was formerly used by thieves, beggars and hustlers of various kinds in Great Britain.

Jonathan Green agrees with the possibility of a Scandinavian origin which says that it may derive from the word SLING which means To throw, taking into consideration the fact that THE SLANG is a thrown language – a quick and honest way to make your point.  The United Kingdom seems to have one of the most researched and exhaustive slang vocabularies in existence. The first volume of British slang was published in 1889.

I think that in some way, it ruined the users effort to communicate in a way that only they understood. Everybody was able to search for the unknown words. Maybe this was a reason why they kept developing and renewing the slang. They felt the need to remain secret, to talk only with the person they want to, without “audience”.

Here are some examples of English slang:

All mouth and no trousers — All talk, no action

Take the mickey — To tease or mock.

Old Bill, The Old Bill — A metaphor for a policeman, or the police in general.

The Fuzz — The Police

Lag — A convict, especially one who served or is serving a long prison sentence.

The slang is a rude form of expression, it is restrictive, imaginative and rather spoken, than written. Slang is not used in formal writings. Maybe in books, but there also to express the cultural context and to create a certain image of the village or people.

It is restrictive because it’s not known and used by everybody. There are certain groups which may use it, as: college students, small groups of people, the people in jail…

We are witnessing the fact that the language is developing and changing more and more each day.

For example, we have in Romania slang as:

Mișto/ Ca lumea/ Beton/ Marfă = it means COOL

Nasol/Nașpa/ Aiurea = Not so cool, Ugly

Nu mă aburi = Don’t try to fool me!

Cară-te = Get lost!

Ultima sesiune!

Revenirea cu picioarele pe pământ a fost grea după absolvire. Am realizat că absolvire nu înseamnă chiar ”Gata cu școalaaaa!” …Cam orice sesiune este grea, mai ales când știi că după examene urmează vacanța. Puterea de concentrare se duce la fel de repede cum a venit, în cazul în care a venit; gîndul îți zboară la planurile pe care le ai cu privire la modul în care îți vei petrece vacanța, iar gândul restanțelor te îngrozește. 

Ultimul an de studii este cel mai greu pentru că știi că după sesiune vine licența. Îngrozitor pentru unii! Și tu încă mai speri să îngrași porcul în ultima zi… puțini sunt cei care reușesc! 

Încă din primul an, de la prima sesiune, am avut impresia că ultima sesiune va fi cea mai ușoară: puține examene, mult timp liber, puțin de învățat… A fost complet diferit de cum m-am așteptat: au fost multe examene și mult de învățat, iar timpul liber…cam deloc. 

Greu, dar nimic nu se compară cu liniștea pe care o capeți după sesiune. Eu, cel puțin, prefer să îmi petrec timpul citind. După câteva cărți teribile pe care am fost nevoită să le citesc pentru școală, simt nevoia să îmi clătesc ochii cu ceva cărți mai puțin violente și mai puțin ieșite din comun (într-un sens cât se poate de rău).  

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți vreo carte și deși vă plictiseați citind-o, totuși v-ați fi simțit vinovați dacă n-ați fi citit-o până la capăt? Mie mi s-a întâmplat de multe ori (nu mai zic de cărțile care îmi plăceau foarte mult).

Până la licență, am un anumit domeniu de cărți pe care trebuie să le studiez, dar apoi…

Bibliotecă, watch out, vin după tine!

P.S. Sesiunea a fost în regulă. În ciuda stresului, am trecut și peste asta cu bine, mulțumită Celui de Sus! 

                                                                    Aveți grijă de sufletele voastre!

 

 

Public Speak…whaaat?

Îmi amintesc și acum prima mea experiență în legătură cu vorbitul în public. Dintotdeauna am fost o fire timidă, rușinoasă, să vorbesc în public nu era tocmai ceva care să mă caracterizeze. Am început cu poezii la serbări. Toate sunau asemănător: ”Ta ta ta ta ta ta ta, gata!” Încercam să zic poezii de strofe întregi în câteva secunde. Uneori rămâneam fără aer și începea să îmi tremure vocea. Stările acelea, oh… Nu aș vrea să le retrăiesc. Cu timpul am rămas aceeași fire timidă, dar cu puțin mai mult autocontrol. Am învățat cât de cât să fac față emoțiilor. 

A urmat liceul. La scenete trebuia să zic replicile rar și cu intonație, pe lângă jocul scenic. Nu a fost ceva imposibil. M-am obișnuit repede. Să fi fost din cauza vârstei? 

Ideea este că am venit la facultate. Alt mediu, alte confruntări. Pentru a mă face auzită, îmi trebuia siguranță și încredere. Nu puteam și nu era recomandat să vorbesc cât să mă aud doar eu, iar ceilalți să îmi audă vorbele ca ”bzz, bzzz”. 

Mi-am zis că trebuie să elimin frica asta de a vorbi în public, așa că am început să mă implic în activități ce implicau vorbitul în public. Nu am devenit expertă, dar, cel puțin, am prins curaj să o fac. 

În viață nu trebuie să fii un ecou. Fă-te auzit și ai grijă ca ceea ce spui să aducă o schimbare! Deprinde învățături sănătoase și transmite-le altor generații! 

                                                Public Speaking…Te provoc! 

Cred!

Sufletul nu este ceva de neglijat. De regulă, lumea se îngrijește de trup. Sufletul este lăsat undeva, în spate. Oamenii nu mai au timp de ”toanele” sufletului. Mă gândesc de multe ori cum aș putea face să fie bine…Oricât m-aș strădui, parcă uneori nu-i de ajuns și încep să disper, iar în acele situații îmi amintesc: ”Ajutorul îmi vine de la Domnul…” 

Cu siguranță nu sunt perfectă, deși mi-aș dori, dar în eșecurile mele, în complexele mele, Îl caut pe El. Uneori stau și mă întreb dacă mă ascultă. Sunt conștientă de slăbiciunile mele și tocmai acestea mă fac să Îl caut cu și mai multă ardoare pe El. 

Multele dăți în care I-am greșit, m-au făcut să îmi pun întrebarea:”Oare mai ascultă El rugăciunile mele? Care este limita Lui? Cu siguranță am depășit-o.” Dar Dumnezeu nu gândește în termenii noștri. Dreptatea Lui și modul Lui de a acționa nu se încadrează în tiparele noastre. Sunt făcută după chipul și asemănarea Lui, dar spre deosebire de El, eu nu sunt perfectă. Firea mea este coruptă. Sunt predispusă oricând păcatului, pe când El, are totul sub control. Numele care îi sunt atribuite în Sfânta Scriptură înfățișează întocmai caracterul Lui: 

  • Etern
  • Sfânt
  • Drept
  • Lumină
  • Omniprezent
  • Omnipotent
  • Omniscient
  • Bun
  • Îndelung răbdător
  • Bogat în bunătate
  • Veșnic
  • Dragoste
  • Milostiv

Acestea sunt doar câteva dintre ele. De multe ori mă retrag într-un loc unde să fiu doar eu, să pot fi eu însămi, în imperfecțiunea mea, vorbind cu Dumnezeul perfect. 

Nu pot spune cât de onorată mă simt să am atâta valoare în ochii Lui… Rămân uimită și copleșită ori de câte ori mă gândesc la acest lucru. 

             Pacea Lui să vă fie revelată și vouă, dragilor! 

Filme…Hmm, not!

Zilele trecute mi-aș fi dorit să văd un film. Greu! …mai bine zis imposibil. Filmele decente sunt pe cale de dispariție. Te uiți la trailere și zici: ”Oh, ăsta-i bun! Pare decent. ” Doar pare. Vei descoperi  după primele secunde, secvențe care te vor face să-l închizi. Prin ”indecente” nu mă refer doar la secvențele intime, ci și la scene cu limbaj obscen, chiar comportament exagerat de violent și multe altele. Pe măsură ce trece timpul, lumea nu mai are bun simț, respect și standarde. 

Oamenii nu mai știu să selecteze ce-i bun pentru ei și ce nu. Filme extrem de prost făcute au milioane de vizualizări, în timp ce unul care într-adevăr merită văzut, are câteva mii și stă în coada clasamentului. Dacă nu citesc o carte, atunci mă uit la un desen animat, de pe ”vremea mea”. Prefer să fiu un ”șoarece de bibliotecă” decât un consumator fără discernământ al tuturor prostiilor care sunt promovate astăzi.

Trăim într-o societate care promovează orice, mai puțin valorile morale. Mergi pe stradă și te împiedici de fel și fel de oameni care tânjesc după atenție și mai că nu se bagă în ochii tăi ca să îi observi.  Lumea a luat-o razna și cu fiecare zi ce trece, mă întristez tot mai mult că văd tineri care își distrug viața, iar ceea ce văd pe ecranele folosite frecvent (telefon, laptopuri, televizor) nu îi îndeamnă prea mult la o schimbare pozitivă. 

Ceea ce văd, fac! Până și oamenii pe care îi crezi maturi, sau cel puțin, așa ar trebui să fie, calcă în străchini, d’apoi copiii, imaturi, lipsiți de discernământ…

Devine tot mai trist să privești lumea… 

Sper, totuși, la o schimbare în bine!     

                                                                         Nu-ți pierde credința!

O zi!

Acel moment când o simplă dată în calendar îți amintește că în interiorul tău zace, poate uitat de multă vreme, un suflet de copil. Te trezești și printre gândurile și responsabilitățile pe care le ai, te gândești să lași în urmă omul cel mare și să-l iei pe cel mic, naiv; să dedici această zi sinelui tău mai mic. 

La urma urmei, în anumite circumstanțe, cu toții devenim copii, sau cel puțin, ne comportăm ca atare. Petele de culoare aduse de zâmbetul unui copil pot însenina ziua unui adult copleșit de griji. Poate că ar fi momentul să fim mai mult copii și mai puțin adulți care uită să trăiască, în încercarea lor de a-și crea un mod de viață. 

Seara, când punem capul pe pernă, nu grijile sunt cele care ne dau liniștea și nu datorită lor dormim mai bine, ci ”dezbrăcându-ne” de eul matur care își umple timpul și capul cu griji și se frământă pentru cele mai mărunte lucruri.

Nu este rău să fii responsabil, dar totul are o limită. Atunci când ne facem ca hobby îngrijorarea, nu putem avea liniște și vom vedea peste mult timp, că multe evenimente și lucruri cu adevărat importante au trecut pe lângă noi fără să ne dăm seama. Atunci poate, cu adevărat, vom cunoaște regretul în toată ”splendoarea” sa!

Până atunci, amintește-ți de copilul din tine! Mai scoate-l la plimbare din când în când!

Bucuria va fi mare!

Ai grijă! 

Printre note.

Sunt momente când te regăsești în muzică. Asculți o melodie aleatoriu și dintr-o dată, o mulțime de gânduri și sentimente te inundă. Poate că prin acea stare nu vei mai trece vreodată. 

Se spune că poate te vei mai întâlni cu o anumită situație, dar niciodată în același context sau vice-versa. Este ciudat cum omul încearcă să forțeze anumite lucruri să se întâmple și un simplu detaliu scăpat, îi dă toate planurile peste cap. Oamenii, de multe ori, își complică singuri existența. 

De multe ori mi s-a întâmplat ca o melodie să-mi evoce amintiri care păreau de foarte mult timp uitate. Capacitatea de stocare a amintirilor nu m-a lăsat baltă. Mă bucur să văd asta! Se pare că înaintarea în vârstă nu-i neapărat direct proporțională cu uitarea. Amintiri vin și pleacă la orice pas, dar te găsești într-o zi oarecare, într-un loc, la întâmplare, vezi pe cineva, aparent necunoscut, pe care la o privire mai atentă, îți dai seama că îl cunoști. 

Parcă te simți vinovat că te-ai înșelat în privința memoriei. Alteori ți-ai dori să poți uita anumite lucruri și chiar atunci ele sunt mai vii ca oricând. În asta constă marea problemă a oamenilor: lupta cu trecutul, cu amintirile vs. lupta de a crea un nou început.

           Nu vă lăsați înduplecați! Țineți piept trecutului și fiți viteji! 

           Dacă a fost mai rău, faceți să fie mai bine! 

                                                                                                                    Succes!